Alge toxice sau netoxice ?

Intoxicaţia cu alge este o afecţiune acută, adesea fatală, cauzată de concentraţii mari de alge toxice albastre-verzi ( cunoscute ca cianobacterii ).

    Intoxicaţia apare de obicei în timpul sezonului cald când “înflorirea apelor “ este mai intensă şi are o durată mai lungă. Factorii care contribuie la înfloririle masive sunt apele bogate în nutrienţi. Există dovezi recente care susţin observaţia că schimbarea climatică globală determină o vreme caldă care apare mai devreme, este mai intensă şi mai lungă şi duce la o înflorire mai extinsă a cianobacteriilor.

   În funcţie de densitatea înfloririi şi conţinutul în toxine, poate fi suficientă înghiţirea a doar căteva grame pentru ca animalele sa fie afectate. Totuşi, dacă înflorirea nu este atât de densă sau conţinutul în cianotoxine este redus, pot fi necesari până la câţiva litri pentru a cauza toxicitate acută sau letală.

Semne clinice

    În funcţie de speciile de alge din mediu şi, implicit, producerea diferitelor toxine, semnele clinice se încadrează, diferit, între sindrom hepatotoxic, respirator şi neurotoxic.

Simptomele cele mai frecvente sunt:

-         diaree apoasă sau sangvinolentă

-         fasciculaţii musculare

-         respiraţie dispneică ( îngreunată )

-         cianoză ( colorarea albăstruie a mucoaselor )

-         coloraţie verzuie la nivelul gurii, nasului, membrelor şi picioarelor

-         convulsii

Diagnostic

     Diagnosticul se bazează în principal pe istoric ( contactul recent cu înfloriri cianobacteriene ), semne de intoxicaţie şi datele necropsiei.

    Probe de fitoplancton trebuie prelevate cât mai repede posibil şi examinate microscopic pentru a confirma prezenţa cianobacteriilor toxice şi pentru analiza cianotoxinelor. Cianobacteriile sunt detectate prin microscopie optică, identificate prin caracteristici morfologice şi numărate per volum standard de apă. Examinarea vizuală nu diferenţiează speciile toxice de cele netoxice. Există protocoale standard de prelevare, cât şi ghiduri practice pentru identificarea speciilor toxice.

(a) Gloeocapsa caldariorum, (b) Aphanothece pallida, (c) Gloeothece rupestris, (d) Aphanocapsa gravillei, (e) Chroococcus turgidus, (f) Asterocapsa divina, (g) Asterocapsa submersa, (h) Chroococcidiopsis cubana, (i) Aulosira pseudoramosa, (j-k) Scytonema chiastum, (l) Scytonema coactile, (m-n) Scytonema guyanense, (o) Tolypothrix sp., (p) Calothrix elenkinii, (q) Calothrix sp., (r) Cylindrospermum indicum, (s) Nostoc calcicola, (t) Nostoc commune, (u) Nostoc punctiforme, and (v) Westiellopsis prolifica

Tratament

      După îndepărtarea de la sursa de apă contaminată, animalele afectate trebuie aşezate într-o zonă protejată, ferită de lumina solară directă. Trebuie să fie disponibile cantităţi mari de apă. Deoarece toxinele au o curbă doză-răspuns abruptă animalele care supravieţuiesc au şanse mari de însănătoşire.

    Deşi terapiile pentru intoxicaţiile cu cianobacterii nu au fost investigate în detaliu, suspensia de cărbune activat, este probabil utilă.