Intoxicaţia cu ciuperci otrăvitoare

În timp ce majoritatea ciupercilor sunt sigure şi comestibile, câteva conţin diverşi metaboliţi secundari care determină, în urma ingerării, afecţiuni uşoare până la severe şi uneori decesul.

Timpul scurs ( perioada de latenţă ) de la ingerare până la apariţia semnelor clinice la animalele expuse influenţează puternic prognosticul. O latenţă lungă este asociată cu fatalitatea.

Perioadele scurte de latenţă nu indică mereu absenţa letalităţii, deoarece este posibil ca animalul sa fi ingerat o combinaţie de specii de ciuperci. În cazul speciilor de ciuperci la care semnele clinice apar la <3 ore de la ingerare, efectele sunt în general autolimitate şi nu au potenţial fatal. Cele la care semnele clinice apar la >6 ore de la ingerare au potenţial fatal.

Tratamentul intoxicaţiilor cu ciuperci vizează în principal decontaminarea, identificarea ciupercii când este posibil şi măsuri intensive de susţinere, deoarece NU EXISTĂ antidoturi recunoscute.

TOXINE: PERIOADA DE LATENŢĂ <3 ORE DE LA INGERARE

Clitocybe dealbata, C. dilatata şi Inocybe spp.

Clitocybele sunt ciuperci mici cărnoase cu pălării albe-maronii-gri şi cresc de obicei pe solul pădurilor deschise, parcuri şi peluze.

Inocybele sunt ciuperci mici, maronii care cresc pe conifere sau pe arborii cu frunze mari sau în pădurile de stejar.

Semne clinice

În decurs de 30-120 minute de la ingerare are loc o stimulare colinergică ( provocată de muscarină, toxina formată de aceste ciuperci ) uşoară până la excesivă:

- ataxie ( pierderea capacitatii de coordonare a membrelor )

- vomă

- durere abdominală

- salivaţie

- lăcrimare

- diaree apoasă

- mioză ( micşorarea diametrului pupilar )

- bronhoconstricţie

- bradicardie ( scaderea frecvenţei cardiace )

- aritmii

- hipotensiune/hipertensiune

- stare de şoc

Diagnostic

Diagnosticul se poate baza pe un istoric al ingerării de ciuperci, identificarea ciupercii suspectate şi semnele clinice în concordanţă cu cele descrise, răspunsul la terapia de susţinere şi la tratamentul cu atropină.

Tratament

În afara măsurilor de susţinere ( reechilibrarea hidroelectrolitică ), în majoritatea cazurilor nu este necesar tratamentul. În cazurile cu potenţial fatal, tratamentul de elecţie este reprezentat de atropină.

Amanita muscaria şi A. pantherina

Amanita muscaria are o pălărie roşie-portocalie cu negi distinctivi albi până la galbeni, lamelele fiind uşor lipite.

Amanita pantherina are o culoarea care arată diferite nuanțe de maro cu fulgi albi și ascuțiți care însă dispar adesea după o ploaie puternică. Coaja se poate îndepărta ușor.

Semne clinice

Toxinele ( acidul ibotenic şi muscimolul care sunt inhibitori ai neurotransmiţătorului GABA) implicate în producerea semnelor clinice se absorb rapid la nivelul tractului gastro-intestinal.

Debutul semnelor clinice a fost observat în decurs de 30-120 minute de la ingerare, având o durată de aproximativ 24 de ore.

Semnele clinice sunt :

- tahicardie ( puls accelerat )

- convulsii

- hipertermie

- vomă

- midriază ( mărirea diametrului pupilar )

- incoordonare

- opistotonus ( corpul animalului este arcuit şi capul este dat pe spate )

- comă

Tratament

Tratamentul simptomatic şi de susţinere include menţinerea hidratării, curăţarea căilor respiratorii de secreţii şi reducerea convulsiilor.

Chlorophyllum molybdites şi Rusula emetica

Ciupercile Chlorophyllum molybdites au pălării mari, albe până la maro, în formă de ou, convexe spre plate, cu numeroşi solzi maronii, de culoarea scorţişoarei.

Ciupercile Rusula emetica au o pălărie vâscoasă roşiatică cu picior şi lamele scurte albicioase, nu au văl şi au o amprentă a sporilor albă până la gălbuie.

Toxinele din aceste ciuperci sunt variate, producând iritaţii la nivelul tractului gastrointestinal. Se consideră, că aceste toxine au greutate moleculară mare.

Semne clinice

În decurs de câteva minute până la ore de la expunere ( 30 minute-3 ore ) semnele clinice devin evidente:

- vomă

- diaree cu sănge

- durere abdominală

- crampe musculare

- afecţiuni hepatice

Deşi recuperea se produce, în general ,în decurs de 6-24 ore, afecţiunea se poate prelungii sau poate căpăta potenţial fatal ( rar ).

Diagnostic

Diagnosticul se poate baza pe istoric şi pe debutul rapid al semnelor clinice ( gastroenterită, vomă, diaree sangvinolentă şi deshidratare accentuată ).

Tratament

Nu există antidoturi specifice. Deshidratarea şi dezechilibrele electrolitice trebuie tratate. Trebuie luat în considerare lavajul gastric şi terapia cu cărbune activ. Analgezicele sunt utile, dar trebuie administrate cu prudenţă, deoarece în unele cazuri pot exacerba hepatotoxicitatea ( acetaminofen/paracetamol ).

Psylocibe cubensis, Conocybe cyanopus, Gymnopilus spectabilis

Psylocibe cubensis sunt ciuperci mici, maronii, cu picior subţire. Cresc în general în grămezile de bălegar şi iarba fertilizată. În porţiunile lezate şi manevrate, culoarea devine albastru-verzuie.

Conocybe filaris sunt mici şi fragile, cu pălării şi lame maronii, iar amprenta sporilor are culoarea scorţişoarei.

Gymnopilus spectabilis sunt ciuperci mari, galben portocalii cu o amprentă a sporilor portocalie până la ruginiu. Se găsesc în grupuri pe lemn, buşteni sau pe solul care acoperă lemne îngropate.

Aceste ciuperci halucinogene conţin psilocibină şi psilocină, toxine asemănatoare, ca şi structură chimică, cu dietilamida acidului lisergic ( LSD ). Factorii de mediu, zona geografică, locul de depozitare şi specia ciupercilor sunt factori care influenţează concentraţia de toxine. Ingerarea a 5-6 pălării de ciuperci a fost raportată ca fiind toxică.

Semne clinice

Acestea apar în decurs de 30 minute – 1 oră, rar sunt întârziate până la 3 ore de la ingerare. Semnele includ:

- vocalizări

- agresivitate

- nistagmus (mișcări involuntare, oscilatoare, de du-te-vino a globilor oculari)

- ataxie ( pierderea echilibrului şi scăderea capacităţii de coordonare a membrelor )

- tahicardie ( ritm cardiac mai rapid decât cel normal )

- vomă

- incontinenţă urinară

- dispnee ( respiraţie dificilă )

- midriază ( dilatația pupilelor )

- hipertermie ( creşterea temperaturii corporale )

- methemoglobinemie ( afecţiune potenţial fatală, în care fierul nu este în măsură să lege şi să transporte oxigenul din sânge )

- halucinaţii

Recuperarea apare în aproximativ 6 ore de la observarea semnelor clinice.

Tratament

Tratamentul este în principal simptomatic şi de susţinere. Trebuie monitorizată temperatura corporală. În unele cazuri, lăsarea animalului netratat într-un mediu liniştit şi întunecat poate fi suficientă.

TOXINE: PERIOADA DE LATENŢĂ >6 ORE DE LA INGERARE

Amanita phalloides, A. virosa, Galerina autumnalis, G. venenata, Lepiota helveolla, Conocybe filaris

Aceste ciuperci sunt responsabile pentru >95% din decesele cauzate de ciuperci.

Amanita phalloides şi A. virosa au pălarii oliv până la verzi cu urme de văl, lamele neataşate de picior şi o ceaşcă ( volva ) sau reminiscenţe ale acesteia la bază.

Caracteristicile Lepiota helveola sunt similare celor ale speciilor de Amanita dar fără volvă; acestea au pălării solzoase cu o proeminenţă centrală şi tulpini cu inel mobil.

Galerina autumnalis, G. venenata şi Conocybe filaris au pălării maronii lipicioase cu lamele galbene care devin ruginii. Nu au volvă, iar amprenta sporilor este maro până la maro-ruginiu. Aceste specii sunt abundente în pădurile de conifere şi buşteni.

Doza letală de toxină este de 0,1 mg/kg ( concentraţia care se găseşte într-o singură pălărie de Amanita phalloides ).

Semne clinice

Semnele pot fi împărţite în 4 etape:

1. Latente ( 6-12 ore de la ingerare ) când animalul nu prezintă semne clinice

2. Semne gastro-intestinale ( până la 24 de ore de la ingerare )

3. Remisiune ( până la 72 de ore de la ingerare ) când animalul prezintă o recuperare aparentă

4. Faza hepatică/renală ( 3-6 zile de la ingerare ) care determină fie recuperare, fie decesul.

În ordinea cronologică, semnele clinice sunt :

- vomă

- disconfort abdominal

- afectare hepatică, renală, pancreatică, hematologică, cardiovasculară, endocrină

- icter ( colorarea în galben a muscoaselor aparente )

- hipoglicemie

Diagnostic

Identificarea caracteristicilor ciupercii, asociată cu semnele clinice în concordanţă cu cele descrise mai sus pot alcătui un diagnostic.

Tratament

Nu există antidoturi specifice. Terapiile cu silibinină, antibiotic, antiiflamator, vitamina C, au fost utilizate cu oarecare succes la oameni şi pot fi încercate, deşi nu sunt disponibile date în urma studiilor pe animale. Hipoglicemia rămâne un efect advers în pofida tratamentului.

Instituirea precoce a tratamentului este esenţială pentru a salva viaţa animalului.

Cărbunele medicinal activat poate fi util în timpul primelor 24 de ore de la ingerare, deoarece absoarbe amanitina ( principala toxină implicată ).

Gyromitra esculenta

Aceste ciuperci au o pălărie fără lamele, galben-brună până la roşu aprins, puternic ridată, cu aspect de fagure de miere, zbârcit.

Semne clinice

În decurs de 6-24 de ore de la ingerarea unei doze toxice pot fi observate: voma, diareea apoasă, disconfort abdominal, convulsii şi comă.

Mai târziu apar :

- methemoglobinemia ( imposibilitatea legării oxigenului de către hemoglobină şi apariţia hipoxiei celulare )

- hepatită

- icter

- nefrită

Decesul pare a fi cauzat de insuficienţa renală şi hepatică.

Tratament

Cărbunele medicinal poate fi util dacă este administrat imediat după ingerare. La nevoie trebuie administrate fluide IV ( intravenos ). Pentru ameliorarea semnelor clinice se administrează vitamina B6 ( Piridoxina ), dar trebuie controlată cantitatea pentru evitarea apariţiei neuropatiei periferice ( slabiciune musculară, amorţeală şi durere la nivelul membrelor ).

TOXINE: PERIOADA DE LATENŢĂ >24 DE ORE DE LA INGERARE

Cortinarius orelannus, C. rainierensis

Aceste ciuperci au pălărie, picior şi lamele tinere colorate dar predominant maronii; lamelele mature au culoare portocaliu-ruginie.

S-a raportat că ingerarea a 3-10 pălării este letală, datorită toxinelor implicate ( orelina şi orelanina ).

Semnele clinice

Debutul semnelor clinice este întârziat ( 17 zile de la ingerare ). Semnele includ:

- anorexie

- vomă

- diaree/constipaţie

- gastrită

- sete şi poliurie ( urinare excesivă ) şi progresează la insuficienţă urinară oligurică în decurs de 3-14 zile de la primele semne clinice.

Rinichiul este organul ţintă al intoxicaţiei, leziunile hepatice sunt rareori raportate. În majoritatea cazurilor se observă ameliorarea după o perioadă lungă de timp ( 6 luni ); totuşi în unele cazuri intervine insuficienţa renală cronică.

Diagnostic

Analiza urinei relevă o urină concentrată cu hematurie ( prezența sângelui în urină ), aglomerări proteice, urmată de urină diluată.

Identificarea ciupercii poate diferenţia specia de Cortinarius de cea de Paxillus involutus, o ciupercă ce produce sindrom de hipersensibilitate şi insuficienţă renală.

Tratament

Tratamentul trebuie să se concentreze pe detoxifiere, identificarea ciupercii ( adesea dificilă ) şi măsuri intensive de susţinere.

INTOXICAŢII CU CIUPERCI DIVERSE

Ramaria flavo-brunnescens

Această ciupercă se găseşte exclusiv în pădurile de eucalipt din America de Nord, Australia, Brazilia şi Uruguay.

Toxina este un compus sau un amestec de compuşi volatili, necunoscuţi, care se găsesc în întreaga plantă şi despre care se ştie că interferă cu aminoacizii cu sulf.

Semne clinice

Simptomele pot apărea între 3-6 zile de la ingerare şi includ:

- anorexie

- diaree

- hipersalivaţie

- hipertermie

- hemoragie ( în camera anterioară a ochiului )

- alterări ale cheratinizării ( pierderea părului şi subţierea unghiilor )

În decurs de 3-15 zile pot apărea fie decesul, fie recuperarea.

Diagnostic

Aceste ciuperci cresc în preajma plantelor de eucalipt, de aceea cheia diagnosticării o reprezintă istoricul expunerii la eucalipt. Semnele clinice sunt similare toxicităţii cu seleniu.

Tratament

Include îndepărtarea animalului afectat de sursă şi terapia de susţinere. Recuperarea are loc în timp.

Paxillus involutus

Această ciupercă are o pălărie uscată sau lipiciosă, maronie cu margini rulate în interior şi lamele gălbui care coboară pe o distanţă scurtă de a lungul piciorului brun, fin.

Poate apărea izolată sau în grupuri în apropierea sau pe lemnul pădurilor mixte primăvara/toamna.